Tu ai semne de stres emotional?

Descopera Terapia CranioSacrala metoda Upledger si Eliberarea SomatoEmotionala
29 martie 2019
A sprijini si a fi sprijinit – roluri de care nu putem fugi
29 martie 2019
Show all

Tu ai semne de stres emotional?

Cel putin o data in viata, cu totii ajungem sa experimentam stresul emotional. In functie de conditionari, credinte si de evenimentul care a provocat in noi o trauma, intensitatea cu care reactionam variaza de la usor, la foarte intens!

Stresul emotional numit si trauma sau soc emotional/mental/psihologicreactie acuta la stres sau tulburare de stres acut, inseamna acelasi lucru: raspunsul la o situatie sfasietoare sau inspaimantatoare care, chiar daca nu lasa nici o leziune fizica, lasa una emotionala.

Sunt atat de multe tipuri de situatii care pot provoca un soc emotional, incat nu mai este cazul sa enumar nici una. Ia povestea ta drept exemplu si va fi suficient pentru a valida daca nu toate, cel putin doua dintre urmatoarele semne:

  • Te simti intr-o continua stare de anxietate care iti afecteaza modul de a gandi, de a judeca. Simti ca nu mai esti persoana care obisnuiai sa fii, nu mai reactionezi ca inainte si esti mult mai impulsiv, luand deciziile in graba si fara o anumita logica, ci cu o atitudine defensiva.
  • Ai tensiuni musculare nejustificate?

In momentul in care te simti amenintat chiar si inconstient, o parte a sistemului nervos central, considerat si creier reptilian, declanseaza un raspuns imediat desupravietuire, de lupta sau de fuga. Adrenalina determina ca inima sa bata mai repede, iar respiratia sa fie mai rapida pentru ca un flux mai mare de sange bogat in oxigen si nutrienti sa alimenteze muschii, forta fizica crescand.​​ Energia pentru alte activitati fiziologice este astfel redusa incat toate resursele sa fie directionate spre muschi, creier, inima si plamani pentru ca raspunsul de reactie sa fie cat mai scurt, iar randamentul fizic cat mai mare. Deci muschii sunt contractati pentru a fugi, creierul-mintea mereu activa pentru a gasi cat mai multe variante de salvare, iar inima si plamanii sunt in alerta pentru a le servi cu nutrienti pe toate acestea.

  • Fizic simti ca ceva nu este in regula?

Partea sistemului tau nervos autonom, numit simpatic, este cea care regleaza actiunile subconstiente de care vorbeam mai devreme, de lupta sau fuga (raspuns simpato-adrenal). Pe langa acestea, este implicat constant in mentinerea echilibrului intern. In momentele de stres, acest raspuns de alarma face ca receptorii de la nivelul muschilor, plamanilor, inimii si creierului sa fie activati prin descarcarea adrenalinei. Efectul: suntarea sau redirectionarea sangelui de la nivelul organelor interne care nu contribuie la raspunsul imediat de supravietuire  (sistem digestiv, sistem excretor, etc) catre acelea care contribuie. Din cauza acestui mecanism, pe termen lung , activitatea sistemelor deprivate de un aport sangvinic suficient sufera, determinand numeroase reactii chimice si fizice. In timp, se pot dezvolta boli psihosomatice dintre care: gastrita, ulcer, constipatie, sindromul colonului iritabil, tulburari hormonale, cardiopatii, etc. (exista teorii din partea anumitor oameni de stiinta care spun ca si cancerul poate fi o somatizare a unor emotii).

  • Iti vin imagini in timpul zilei sau noaptea sub forma de cosmar?

Asta pentru ca te simti in continuare in pericol. Desi fizic  nu te mai afli in pericol, mental ai ramas in acel cadru.

  • Simti ca nu mai ai aceiasi claritate in gandire?

Logica este aproape abolita in astfel de momente. Poti chiar sa te simti dedublat, ca si cand tot ce se petrece nu ti se intampla tie, ca un spectator la ceea ce se intampla in jur.

  • Simti ca nu te mai poti aduna? Treci de la o senzatie de siguranta de sine la sentimente de rusine, invinovatire sau repros?

Acest carusel de emotii determina incapacitatea  de a avea o minte limpede si iti ingreuneaza puterea de concentrare. Simti ca nu mai ai controlul asupra propriilor actiuni. Ca si cand ai fi o alta persoana, diferita de cea de dinainte, care reactioneaza diferit la stimulii externi.

  • Ai dobandit noi dependente sau cele vechi au revenit ori s-au accentuat?

Alcool, tutun, narcotice, jocuri de noroc sau activitate fizica exagerata sunt doar cateva exemple de dependente ce iti distrag atentia de la stresul pe care il resimti care nu doar ca nu te ajuta pe termen lung, dar iti pot pune chiar viata in pericol.

  • Esti obosit in mod continuu sau ai insomnii?

​​Creierul reptilian pe care l-am mentionat mai devreme vrea sa te tina in alerta pentru a putea fi gata de a reactiona in cazul in care un alt episod amenintator ar avea loc, semn ca frica este permanenta. Adrenalina este continuu descarcata si desi te simti obosit, nu reusesti sa adormi pentru ca instinctul primar te vrea gata de fuga in orice clipa, pentru a te salva.

In timp ce tu simti ca ai o dispozitie proasta, sistemul tau imunitar devine slabit si vulnerabil in fata numerosilor agenti patologici. In acelasi timp si bolile autoimune sau cele psihosomatice pot incepe sa se manifeste (unele studii arata ca si bolile autoimune pot fi considerate de origine psihosomatica/somatizari/fara cauza medicala, ci emotionala).

In cazuri de extenuare fizica si emotionala data de mai multe evenimente intense ce au avut loc intr-un timp foarte scurt, corpul poate decide sa nu mai reactioneze nici prin fuga si nici prin lupta si atunci alege a treia varianta, “inghetul”. La speciile inferioare noua, acest inghet ajuta victima in a parea moarta si atunci agresorul nu o mai poate ataca. La om, desi o specie mai evoluata, aceasta reactie s-a pastrat si reprezinta tot o metoda de conservare . Fizic acest lucru se traduce prin coma. Iar prin coma omul isi inchide inconstient toate activitatile intense de fuga si lupta, in favoarea salvarii functiilor interne, cele care il ajuta sa supravietuiasca pe termen lung.

Dupa toate acestea apare intrebarea fireasca: Cat dureaza sau in cat timp ma pot reechilibra in urma unui soc?​​

Depinde foarte mult de (1) conditionarile primite si de (2) convingerile/credintele pe care le ai.

Insa, acceptand toate acestea ca o realitate a pacientului, a adevarului in care el crede, dr. Upledger in tehnica sa de Eliberare SomatoEmotionala  printre altele, aplica si conceptul lui Assagioli asupra vietii pacientului dupa trauma, “Oul lui Assagioli”: in momentul in care un eveniment ne schimba viata, trebuie sa consideram sa ne regasim un nou centru de echilibru, un nou sistem de referinta.

1: Inconstientul inferior

2: Inconstientul mediu

3: Inconstientul superior

4: Constientul

5: Sinele constient sau eu-l

6: Sinele superior

7: Inconstientul colectiv

Roberto Assagioli, parintele psihosintezei, spunea: „eu iau diverse roluri si pozitii in relatii ca răspuns la diversi oameni si circumstante din viața mea„. 

Momentul in care te gasesti acum constient(4), cu tot ce se afla in jurul tau,inconstientul mediu (2)  iar cine esti tu acum (5) sinele constient cu lucrurile care nu iti plac la tine, cele pe care le vrei ascunse (1) Inconstientul inferior, iarintuitia ta (3), legatura cu divinitatea (6) si conexiunea cu inconstientul colectiv fiind separata de o linie discontinua ca si o comunicare cu mediul printr-o membrana permeabila, alcatuiesc intregul din care tu faci parte. Ceea ce inseamna ca in momentul unei traume, punctul in care te gasesti in prezent se modifica, coboara, iar pentru a te readapta la noua realitate, e nevoie sa cobori si tu intregul oval in asa fel  incat sa gasesti noul centru de greutate, un nou echilibru. Obiectivul este de a avea capacitatea de a muta acest punct de echilibru ori de cate ori este nevoie, depinzand de situatia in care te afli si de rolul pe care e nevoie sa il indeplinesti. 

Pierderea partenerului de viata poate fi una dintre traumele cele mai intense a carei vindecare, acceptare, poate dura foarte multi ani. Momentul de plangere, de jelire a acestuia, e bine sa se incheie treptat-treptat. Este important totusi de trait acel moment de tristete profunda, de a ii da timp sa se manifeste. Jeluirea si tristetea in acest caz pot fi vazute si ca actul de a face cu mana acelei persoane ca si cand tocmai a plecat din casa voastra intr-o calatorie pe termen lung. Nu stii cand se va intoarce, dar stii ca nu ai sa o mai poti revedea cand vrei. E ca si cand te-ai agata de acest sentiment pentru a simti ca acel om inca face parte din viata ta, desi fizic nu mai exista. Ca o negociere in care stii ca nu ai cum sa castigi, dar totusi incerci pentru ca ai vrea sa dai timpul inapoi pentru a retrai anumite momente din trecut, sau pentru a schimba ceva care i-ar fi putut prelungi viata. Aceasta tanguire de negociere dureaza atat cat e nevoie pentru a ajunge la acceptare, schimband centrul ovalului pe care Assagioli l-a conceput. Gasind un nou punct de referinta in jurul caruia sa gravitezi, deoarece centrul care exista inainte a disparut odata cu plecarea jumatatii tale.

Pentru cei cu o personalitate mai deschisa catre comunicare si prieteni, acest proces poate fi traversat mai usor, insa pentru cei introvertiti, inchisi, timpul de vindecare poate dura foarte multi ani, poate chiar o eternitate, daca nu se cere ajutorul din exterior.

Imi aduc aminte de una dintre pacientele mele pe care am cunoscut-o in urma cu cativa ani, si care inca negocia cu divinitatea moartea mamei sale, pe care o ​​pierduse cu mai bine de treizeci de ani in urma, in vremea in care era adolescenta. Suntem diferiti si reactionam diferit. Avem propriul ritm de a digera evenimente importante din viata noastra si avem si mecanisme proprii de recuperare.

Chiar si dupa ce credem ca am depasit un eveniment, diferiti stimuli ne pot readuce acele trairi specifice, insa de aceasta data vor avea o intensitate mai diminuata si un timp mai redus. Ne vom reveni intr-un timp mult mai scurt. Este normal, face parte din procesul de vindecare al ranii interioare!

Este foarte important sa realizam cand stresul evenimentului persista dupa mult timp de la producerea acestuia. Motivul: ne paralizeaza treptat functiile interne si devenim bolnavi si fizic, nu doar sufleteste.

Este adevarat ca multe dintre evenimentele din viata de adult reactiveaza de fapt momente traumatizante din copilarie. Ceea ce inseamna ca accesam memoria unei experiente vechi, nedepasite, care se redeschide precum o rana nevindecata care vine lovita din nou si care incepe imediat sa sangereze.

Este ideal sa fii ajutat inca de la inceput pentru a iesi din socul emotional, insa chiar daca nu ai facut-o si acum observi ca singur nu reusesti, probabil ca este timpul sa apelezi la un ajutor din exterior – fie la specialisti care lucreaza prin dialog precum psihoterapeuti, fie la specialisti care lucreaza cu emotiile prin atingerea corpului prin tehnici de Eliberare SomatoEmotionala® pe care le folosim si noi. Sau orice alta forma de terapie care elibereaza emotiile negative retinute in tesut reprezinta o cale de reechilibrare. Tu esti singurul care va putea decide care forma ti se potriveste cel mai mult.


Indiferent de forma de vindecare a ranilor interioare pe care o alegi, important este sa iti dai seama ca exista un disconfort emotional/mental care iti atinge si functiile corpului prin acea parte a sistemului nervos  autonom, simpatic. Ajungand la raspunsurile care iti vor aduce revelatii, lumina in ganduri, in simtiri si in viata, vei ajunge si la motivul si fericirea de a trai aceasta viata, cu toate provocarile ei. Atunci, corpul va reactiona la actiunile tale constructive prin detensionare si autovindecare pentru ca nu va mai trebui sa lupte, ci sa traiasca pe termen lung!

Peste toate aceste lucruri, important este ca intr-un episod de stres emotional sa fii bland cu tine insuti, sa nu te judeci, pentru ca nu exista un raspuns reactiv bun sau rau, ci este important sa dai timpul necesar de a te vindeca. Nu uita sa ceri ajutorul cand simti nevoia. Afla mai multe despre acest subiect in articolul A sprijini si a fi sprijinit – roluri de care nu putem fugi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *